Viata si teatru

 "Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat." - Seneca.

Viata poate fi asemanata cu teatrul deoarece noi jucam un rol pe care il alegem. Suntem actorii propriei piese, traim rolul si apoi parasim scena luand cu noi emotiile si experientele. In urma noastra ramane rolul pe care l-am interpretat, iar oamenii isi vor amintii de noi in aceasta postura. Noi de fapt interpretam diverse personaje: suntem adulti, batrani, exuberanti, timizi, excentrici sau modesti, iar fiecare interpretare ne imbogateste si ne modeleaza caracterul.

In piesa numita “Viata”, rolul nostru este de a experimenta multiplele fatete ale existentei, alegandu-ne insa pozitia si modul de relationare in societate. Bineinteles ca fiecare din noi isi doreste o existenta cat mai marcanta, o viata care sa insemne ceva si care sa lase un plus de valoare societatii atunci cand noi nu mai existam. Cateodata ma intreb retoric: de ce si cei care au avut rol pozitiv si cei care au avut rol negativ in decursul istoriei au parte de aducere aminte? Ma gandesc ca ambele laturi transpuse in evenimente si trairi au avut un impact deosebit de important asupra evolutiei umanitatii si ca ceea ce suntem noi astazi reprezinta suma acestor trairi.

Cu toate acestea, eu imi doresc ca din ce in ce mai multi oameni sa isi traiasca propria viata ca o piesa ce s-a desfasurat frumos si armonios. Asta inseamna din punctul meu de vedere evolutie. Pe de alta parte, teatrul fiind inspirat din viata ne ajuta sa admitem ca fiecare piesa este o fila din experienta unei fiinte transpusa pe scena, iar noi ca spectatori traim trairile acestora si ne bucuram sau plangem alaturi de ei. Se poate spune deci ca viata este teatru, iar teatrul este o parte din noi.