Barbatii, aceste fiinte neintelese II

Pe zi ce trece ma conving din ce in ce mai tare ca barbatii sunt niste fiinte enigmatice, incuiate, obtuze si imposibil de inteles. Oare cata minte iti trebuie sa vorbesti ore in sir la telefon cu o persoana pentru ca apoi aceasta sa dispara in neant, ca si cand nu ar fi existat niciodata, pentru ca peste cateva zile sa auzi din nou aceasi voce usor infatuata care te intreaba cu mult tupeu: "Ce faci, de ce nu ai mai dat nici un semn de viata?" ... Ca si cand tu ai fi fost cea care s-a ascuns precum strutul in nisip... Si ca si cum situatia nu ar fi suficient de ilara tot el este cel care face pe suparatul, incercand sa-ti induca ideea ca de fapt el a stat in amorteala pentru ca a crezut ca te deranjeaza.

 

Exista totusi si o exceptie: situatia in care amandoi stam precum fraierii in fata calculatorului, cu telefonul langa tastatura, asteptand ca celalalt sa dea un semn de viata, intrebandu-ne la unison: Oare de ce nu suna, oare si-a gasit pe altcineva? Dar aceasta situatie trebuie considerata ca o exceptie deoarece presupune sa fi avut ceva in comun cu persoana in cauza, insa cea mai tare figura pe care am auzit-o s-a intamplat intr-un club iar participantii au fost o prietena si un prieten de-al meu. Amandoi si-au spus reciproc la revedere pe messenger cu motivatia ca le este rau si ii doare capul pentru ca peste doua ore sa se intalneasca fata in fata intr-un club , dar bineinteles avand la brat un alt partener. Amandoi au facut spume, pentru ca apoi sa izbucneasca in ras, dar macar asa s-au despartit prieteni. Si astazi mai fac glume unul pe seama celuilalt. Totusi ... cata minte sa ai sa faci un asemenea gest inchipuindu-ti ca mergand intr-un club esti incognito, nu te vede si nu te recunoaste nimeni. Insa ideea de la care plecam expunand aceasta intamplare este: cum sa pretinzi ca iubesti o persoana cand tu iti petreci timpul liber cu cine da Dumnezeu? Nu spun ca aceasta trasatura nu s-ar regasi si in randul fetelor, dar este mult mai frecventa la partea masculina. Trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului si sa recunoastem ca barbatii poseda capacitatea de a se indragosti si dezindragosti de mai multe ori pe zi. Trebuie sa recunoasteti ca aceasta poate fi si o calitate. Persoana iubita ad-hoc nu simte si nu realizeaza ca de fapt este o jucarie noua, draguta, poate chiar costisitoare, dar care va fi uitata intr-un colt imediat ce trece curiozitatea. 

In aceasta postare nu ma regasesc, sunt doar gandurile si ideile pe care doua din cele mai bune prietene ale mele m-au rugat sa le astern pe hartie. 

Ma gandesc oare exista barbati capabili de sentimente profunde? Sau poate acest ideal exista doar in inchipuirea infierbantata a femeilor? Voi ce parere aveti? 

Eu.

Sunt acel ceva la care tu nu vei ajunge niciodata, sunt ca vantul pe care nu-l poti prinde, ca valurile marii pe care nu le poti captura, ca razele soarelui care dispar odata cu venirea serii.
Am trecut prin viata ta aducandu-ti focul pentru ca apoi sa dispar in neant precum fumul... In urma mea vor ramane doar carbunii stinsi care iti vor amintii de zilele si clipele petrecute impreuna. Cu siguranta am fost cea mai speciala fiinta pe care ai intalnit-o in viata ta, dar tu poate din frica, poate din egoism mi-ai dat drumul si atunci eu m-am inaltat in zbor continandu-mi planarea catre un alt suflet pe care cu siguranta il voi gasi la fel de intristat ca si al tau, dar eu regina a intunericului ii voi darui lumina de care are nevoie facandu-l fericit. Nu stiu cat timp va dainuii aceasta legatura, poate va fi la fel de efemera ca si a noastra, insa cu siguranta atunci cand voi pleca va ramane in urma mea un gol imens pe care vei incerca de-a pururi sa-l umplii.
Sunt atat de speciala incat nu ma vei putea compara cu nimeni, niciodata. Iti sunt superioara din multe privinte, dar cea mai importanta calitate pe care o am este faptul ca eu nu mi-am pierdut sufletul. In inima mea arde focul sacru al pasiunii, foc pe care spre ghinionul tau nu ai reusit sa il transformi in valvataie.
Eu as fi putut sa iti pun inima pe jar, sa te las sa te parlesti ... dar nu am facut-o, m-am oprit la timp pentru ca mi-am dat seama ca nu merita sa te ranesc. Sub masca ta de gheata se ascunde un copil speriat, ce a fost adeseori ranit si care cauta in continuare alinare. Eu nu sunt inca pregatita sa te accept asa cum esti... Este pacatul meu... dar cu siguranta va veni timpul in care sufletele noastre se vor reintalnii si poate atunci mai maturi, mai constienti, mai increzatori in noi vom da o noua sansa iubirii. Nu stiu daca va fi bine sau va fi rau, dar ceea ce simt cu siguranta, este faptul ca noi ne atragem precum doi magneti. Desi avem polaritati opuse, formam un tot, indestructibil si invincibil.. 

Gesturi romantice

Este foarte greu sa definesti romantismul. Din punctul meu de vedere este o stare interioara care te face sa iti doresti sa fi mai aproape de sufletul persoanei dragi. Nu inteleg de ce romantismul este privit ca fiind ceva iesit din comun. Cat de minunata este spontaneitatea indragostitului care isi surprinde iubirea in mici gesturi tandre, care spun de cele mai multe ori mult mai mult decat o mie de ore de discutii pe internet. Din pacate acest lucru este atat de rar in ziua de astazi. 

Ce este rau sa iti suni prietena la zece seara din fata blocului in care locuieste si sa o inviti la o plimbare prin zapada in parc? Este gresit oare sa te faci ca esti suparat si sa o astepti la usa cu o sticla de sampanie ? Esti oare mai putin mascul daca ii faci o invitatie spontana de a pleca la mare? Eu cred ca toate aceste gesturi intaresc o relatie si iti dau incredere in partener. 

Si apropo de mare, cat de minunat trebuie sa fie seara pe plaja in Vama Veche, cu vantul fluturandu-ti pletele, cu stelele stralucind asemeni unor lumanari discrete pe bolta instelata, ascultand sunetul chitarilor si vuietul marii, tinand in brate persoana iubita. Chiar daca prietenul lui cel mai bun vine sa ii spuna ceva si ajunge sa iti borasca pe pantaloni, chiar daca mergand prin nisip te intepi intr-un ac de seringa si scoti o injuratura spontana ca la usa cortului, chiar daca iti cheltui toti banii pe bere inca din prima zi, negandindu-te cu ce o sa iti platesti biletul ca sa te intorci acasa, chiar daca ai plecat de acasa cu iubirea vietii tale si constati ca de fapt se comporta ca un babuin, chiar daca ... Dar toate acestea sunt estompate de placerea clipelor petrecute alaturi de prieteni si incet, incet se transforma in amintiri care in mod firesc te ajuta sa te definesti ca persoana. 

Unde mai pui placerea de a povesti prietenilor ramasi acasa , din vari motive, intamplarile amuzante si experientele pe care le-ai trait. Si atunci vezi in ochii lor acel licar de invidie pe care il mascheaza cu bravura zicand : bine ca n-am fost acolo, dar adanc in sufletul lor se afla ascunsa speranta ca macar la anul vor putea si ei sa te insoteasca in aceasta sublima calatorie. Numai cei ce ajung in Vama stiu cu adevarat ce inseamna sa fi acolo si sa traiesti acele clipe.

Barbatii, aceste fiinte neintelese.

" Men value things in three ways: as useful, as pleasant or sources of pleasure, and as excellent, or as intrinsically admirable or honorable. "

Ma intrebam daca exista posibilitatea de a da definitia barbatului. Am analizat indelung problema si in urma dezbaterilor avute cu prietenele la cafea am hotarat ca exista 2 tipuri distincte de barbati: unii care merita si unii care nu merita. Acum, intrebarea se pune, daca tipul ideal, acel frumos, acel zeu mirific face parte din a2a categorie. Atunci tu ce faci? Renunti la placerea de a il avea pentru ca sti ca finalul va fi unul in care vei avea de suferit sau te arunci cu capul inainte , bucurandu-te de fiecare clipa si sperand ca nefastul final va avea loc intr-un cat mai indepartat viitor ?

Totusi analizand temeinic ambele categorii putem afirma cu tarie ca barbatii sunt profitori, misogini, egoisti, dar poseda totusi o inteligenta aparte, ca a unor primate, care ii scoate din diversele incurcaturi cum ar fi: gasirea unor scuze plauzibile pentru faptul ca ti-au uitat ziua de nastere sau si mai rau, inventiile spuse pentru a masca anularea intalnirii in favoarea berii de la club cu prietenii. Cam asta este ce vad eu in jurul meu.

Cum spuneam acum ceva timp in urma pentru a prevenii deziluzile este necesar sa ne transformam in fiinte egocentrice, interesate doar de propriile noastre trairi si sentimente si sa incercam sa pastram legaturile cu barbatii la un nivel jos, fara implicatii sentimentale, adoptand aceasi atitudine pe care o adoptam in fata portarului de la scoala. Totusi portarului ii dam buna ziua, in lumea de azi daca ii dai buna ziua unui baiat isi inchipuie ca , mamaaaaa, a incercat sa ma agate! ... cand de fapt realitatea era ca tu incercai sa fi politicoasa.. sa nu iti auzi vorbe cum ca treci pe langa el ca pe langa o mobila... Cum o dai tot rau iese.

Mai ciudata este situatia in care tu ai investit sentimente crezand ca persoana aleasa este speciala, iar el .. ca sa folosesc o zicala din popor: "da cu muci in fasole"... si te pune pe ignore. Astea sunt lectii care fac bine si care iti dezvaluie de fapt adevarata fata a persoanei in cauza.

Mai exista o situatie si mai ciudata, atunci cand marea ta iubire , visul noptilor tale se dovedeste a fi un bou care se combina cu cea mai buna prietena a ta. De ce oare face asta? Cred ca din prostie, sau poate persoana in cauza se afla la varsta la care incearca sa isi descopere identitatea sexuala si alearga dupa orice fata precum un caine in calduri.

In aceasta situatie tu ce poti face?Il vezi pe mess, dar el ... inteligentul.. este inabordabil ... telefon nu iti da... ca deh i l-au furat tiganii ... ar mai ramane porumbeii, dar din cate stiu nu este columbofil. Cum nici una din variante nu este aplicabila imi ramane doar speranta ca undeva acolo, in lumea mare, exista totusi un tip care va sparge tiparele masculinitatii si va incerca sa se modeleze dupa inima mea.