Boredom

           Trăim într-o societate în care omul în însăși esența lui a fost minimalizat și dat uitării și în care sensibilitatea structurală ce caracteriza ființa umană a fost înlocuită cu pragmatismul. Este important ca în goana noastră către devenire, să ne oprim și să ne gândim la drumul pe care l-am parcurs și pe care îl mai avem de parcurs. Este important să ne stabilim coordonatele și principiile în baza cărora vrem să funcționăm și să ne luăm repere și modele conforme cu trăsăturile noastre de caracter.

           În poezia „Am aripi”, poeta încearcă să ne transpună pe hârtie trăirile ei interioare, făcându-ne părtașii frământărilor ei ascunse, scoțând la lumină într-un limbaj delicat acele întrebări care cu siguranță frământă omenirea de secole: cine sunt și încotro mă îndrept?

           Calea metaforică a vieții, pe care zburăm asemenea unor păsări atemporale, ne poartă tot mai aproape de realizări sau dezamăgiri. Doar noi înșine putem ști dacă expectanțele noastre vor fi atinse sau nu. Totul ține de forța eu-lui interior care prinde contur cu prima inspirație și se va termina cu ultima expirație. Între început și final există doar viață, trăiri, experiențe, sentimente și gânduri. Doar eu, prin strădanie proprie, pot transforma în realitate „acele vise ce azi le am așa cum le-am avut și ieri și le mai am și mâine...”.

            Deși sunt importante felul în care relaționăm cu societatea în  care trăim, modul în care ne programăm viața și strădania pe care o depunem în a ne atinge ținta, doar timpul știe încotro ne vor purta pașii... și cu toate acestea destinul este cel care își va pune amprenta asupra noastra, căci „voi zbura acolo unde numai lăstarii timpului o vor ști”.

            Și totuși, chiar timpul ca unitate ipotetică de măsură este de partea noastră, căci el ne dă încredere în năzuințele noastre și în faptul că vom reuși.

            Eu sunt la  început de drum, „am lăstarii timpului meu ce acum abia au răsărit”. Acum conteaza doar dorințele mele interioare; am încredere în visurile mele și voi încerca să le transpun in realitate. Sunt eu singură pe acest drum. De mine depinde încotro mă voi duce și care va fi bilanțul pe care îl voi face la final. Îmi propun să fac numai lucruri pozitive care să mă ajute să mă dezvolt ca și ființă umană, îmi propun ca trecerea mea pe acest pământ să însemne ceva. Am aripi făcute din fire de dorință, iubire, bunătate, speranță, curaj și un dram de inconștiență. Am să le folosesc spre a-mi atinge ținta. Am aripi și acestea mă vor ajuta să plutesc deasupra întunericului, luminându-mi calea. Am aripi și de aceea mă simt liberă și descătușată...am posibilitatea de a zbura încotro imi doresc, am posibilitatea de a îmi programa existența și năzuințele. Sunt asemeni unui fluture ce încearca după ce s-a transformat din crisaliđă să înțeleagă rostul său pe acest pământ. Am aripi, care deși acum sunt plapânde, cu fiecare fluturare vor prinde consistență și mă vor purta către infinit, un infinit în care se oglindește TOTUL.

            AM ARIPI!

Inspirație: "Am aripi" de Ionela Van.