Este foarte greu sa definesti romantismul. Din punctul meu de vedere este o stare interioara care te face sa iti doresti sa fi mai aproape de sufletul persoanei dragi. Nu inteleg de ce romantismul este privit ca fiind ceva iesit din comun. Cat de minunata este spontaneitatea indragostitului care isi surprinde iubirea in mici gesturi tandre, care spun de cele mai multe ori mult mai mult decat o mie de ore de discutii pe internet. Din pacate acest lucru este atat de rar in ziua de astazi.
Ce este rau sa iti suni prietena la zece seara din fata blocului in care locuieste si sa o inviti la o plimbare prin zapada in parc? Este gresit oare sa te faci ca esti suparat si sa o astepti la usa cu o sticla de sampanie ? Esti oare mai putin mascul daca ii faci o invitatie spontana de a pleca la mare? Eu cred ca toate aceste gesturi intaresc o relatie si iti dau incredere in partener.
Si apropo de mare, cat de minunat trebuie sa fie seara pe plaja in Vama Veche, cu vantul fluturandu-ti pletele, cu stelele stralucind asemeni unor lumanari discrete pe bolta instelata, ascultand sunetul chitarilor si vuietul marii, tinand in brate persoana iubita. Chiar daca prietenul lui cel mai bun vine sa ii spuna ceva si ajunge sa iti borasca pe pantaloni, chiar daca mergand prin nisip te intepi intr-un ac de seringa si scoti o injuratura spontana ca la usa cortului, chiar daca iti cheltui toti banii pe bere inca din prima zi, negandindu-te cu ce o sa iti platesti biletul ca sa te intorci acasa, chiar daca ai plecat de acasa cu iubirea vietii tale si constati ca de fapt se comporta ca un babuin, chiar daca ... Dar toate acestea sunt estompate de placerea clipelor petrecute alaturi de prieteni si incet, incet se transforma in amintiri care in mod firesc te ajuta sa te definesti ca persoana.
Unde mai pui placerea de a povesti prietenilor ramasi acasa , din vari motive, intamplarile amuzante si experientele pe care le-ai trait. Si atunci vezi in ochii lor acel licar de invidie pe care il mascheaza cu bravura zicand : bine ca n-am fost acolo, dar adanc in sufletul lor se afla ascunsa speranta ca macar la anul vor putea si ei sa te insoteasca in aceasta sublima calatorie. Numai cei ce ajung in Vama stiu cu adevarat ce inseamna sa fi acolo si sa traiesti acele clipe.
